𝐀𝐮 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚𝐭 𝟐𝟖𝟏 𝐝𝐞 𝐯𝐨𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐝𝐚̆𝐫𝐚̂𝐦𝐚 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥 𝐁𝐨𝐥𝐨𝐣𝐚𝐧, 𝐝𝐚𝐫, 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝟗𝟕 𝐝𝐞 𝐳𝐢𝐥𝐞, 𝐧𝐮 𝐬-𝐚𝐮 𝐠𝐚̆𝐬𝐢𝐭 𝟐𝟑𝟑 𝐝𝐞 𝐯𝐨𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐠𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧 𝐧𝐨𝐮.
Pe 5 mai 2026, PSD și AUR, alături de PACE – Întâi România, au reușit să demită Guvernul condus de Ilie Bolojan. Moțiunea de cenzură a fost votată de 281 de parlamentari, cu mult peste pragul necesar de 233 de voturi.
𝐀𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢, 𝟏𝟎 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐚𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭 𝟗𝟕 𝐝𝐞 𝐳𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭, 𝐢𝐚𝐫 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐧𝐮 𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̆ 𝐮𝐧 𝐠𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧 𝐜𝐮 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐢 𝐝𝐞𝐩𝐥𝐢𝐧𝐞. Au fost rostite nume, s-au purtat negocieri, au existat desemnări și chiar un vot de învestitură eșuat, dar nu s-a format o majoritate capabilă să preia efectiv guvernarea. Altfel spus, s-au găsit 281 de voturi pentru demolare, dar nu s-au găsit 233 de voturi pentru construcție.
Situația poate fi explicată foarte simplu.
România este asemenea unui autobuz în care călătoresc milioane de oameni. Parlamentarii pot decide că șoferul nu mai conduce bine, că nu merge în direcția dorită sau că măsurile pe care le ia nu sunt pe placul lor. Este dreptul lor democratic să-i retragă încrederea.
Dar într-un autobuz aflat în mers nu este suficient să strigi că șoferul trebuie dat jos. Înainte să-l ridici de la volan trebuie să știi cine se așază în locul lui, ce traseu urmează și dacă noul șofer este capabil să ducă oamenii în siguranță la destinație.
PSD și AUR au făcut doar prima parte. Au alcătuit o majoritate pentru a-l îndepărta pe Ilie Bolojan, dar 𝐧𝐮 𝐚𝐮 𝐫𝐞𝐮𝐬̦𝐢𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐥𝐜𝐚̆𝐭𝐮𝐢𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐨 𝐦𝐚𝐣𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐠𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚. Au creat o majoritate a demolării, nu o majoritate a responsabilității.
Constituția le permite parlamentarilor să adopte o moțiune de cenzură fără să prezinte în același timp un alt prim-ministru. Din punct de vedere juridic, votul lor a fost perfect posibil. Dar ceea ce este permis de Constituție nu este întotdeauna și responsabil din punct de vedere politic.
Aceeași Constituție stabilește, prin articolul 110 alineatul (4), că Guvernul demis continuă să administreze treburile publice până când membrii noului Guvern depun jurământul. Statul nu poate rămâne fără conducere nici măcar pentru o zi.
Prin urmare, întrebarea repetată obsesiv de unii politicieni – „De ce nu pleacă Bolojan?” – ignoră un lucru elementar: cineva trebuie să rămână la volan până când există o nouă majoritate și un nou guvern.
Ilie Bolojan nu poate pur și simplu să lase volanul și să plece, iar România să rămână fără nimeni la conducerea Guvernului. Chiar dacă premierul ar demisiona personal, tot ar trebui desemnat un alt membru al actualului cabinet care să asigure interimatul până la instalarea noului Executiv.
Așadar, problema reală nu este de ce mai stă Ilie Bolojan la Palatul Victoria. Problema reală este de ce partidele care au avut suficiente voturi pentru a dărâma Guvernul nu au avut și un plan pentru ziua următoare.
Dar politica serioasă nu înseamnă doar să spui pe cine dai jos. 𝐏𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐩𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐩𝐞 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐩𝐮𝐢 𝐢̂𝐧 𝐥𝐨𝐜, 𝐜𝐮 𝐜𝐞 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐩𝐚̆, 𝐜𝐮 𝐜𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦, 𝐜𝐮 𝐜𝐞 𝐦𝐚𝐣𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐜𝐞 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐢 𝐭̦𝐚𝐫𝐚.
Un nume aruncat într-o conferință de presă nu înseamnă un guvern. O propunere fără 233 de voturi nu înseamnă o soluție. Iar un discurs despre responsabilitate, rostit după ce ai declanșat o criză pe care nu știi să o închei, nu mai convinge pe nimeni.
România are nevoie de un guvern cu puteri depline, capabil să adopte decizii importante privind deficitul bugetar, investițiile, fondurile europene și reformele asumate. Un guvern interimar poate menține motorul pornit și poate administra treburile curente, dar are posibilități limitate atunci când sunt necesare decizii strategice.
𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐍𝐞𝐚𝐦𝐭̦, 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐜𝐫𝐢𝐳𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐚̆ 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐮𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢. 𝐎𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐫𝐳𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚 𝐫𝐢𝐬𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐢𝐧𝐯𝐞𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐢, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐥𝐞, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐫𝐮𝐦𝐮𝐫𝐢, 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐢, 𝐬𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥𝐞, 𝐫𝐞𝐭̦𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐩𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐮𝐧𝐜𝐚̆.
De aceea, PSD și AUR trebuie să răspundă la o întrebare foarte simplă: cine este șoferul pe care îl propun și unde sunt cele 233 de voturi necesare pentru instalarea lui?
Dacă au un prim-ministru, o echipă, un program și o majoritate parlamentară, să le prezinte și să-și asume guvernarea. Dacă nu le au, să înceteze să ceară ca actualul șofer să sară din autobuz în timp ce acesta se află în mers.
România nu poate fi condusă de pe marginea drumului, cu portavocea în mână. Nu este suficient să strigi „Jos Bolojan!”. Trebuie să ai curajul să urci la volan, să spui încotro mergi și să răspunzi pentru destinație.
Într-o democrație, ai dreptul să retragi încrederea unui guvern. Dar nu ai dreptul moral să retragi și direcția țării.
O majoritate care știe doar să dărâme nu este o majoritate de guvernare. Este o majoritate a haosului. Iar atunci când îi ceri șoferului să abandoneze volanul înainte să ai pe cineva pregătit să-i ia locul, nu schimbi conducerea. Împingi România în șanț.
