România este târâtă într-un haos politic de cei care au primit încrederea românilor, dar care nu au curajul să își asume guvernarea. Mai grav, aceiași actori politici care nu vor să preia puterea nu îi lasă nici pe alții să guverneze.
Dincolo de orice dispută politică, dincolo de cine are sau nu are dreptate în privința ruperii coaliției de guvernare, există un aspect de bun-simț democratic care nu poate fi ignorat.
Dacă s-a format o majoritate care a decis să dea jos Guvernul Bolojan, aceasta este, până la urmă, regula democrației. Guvernele pot fi schimbate prin vot. Majoritatea decide, iar minoritatea acceptă rezultatul. Așa funcționează un stat democratic.
Dar ce facem atunci când majoritatea nou formată nu vrea să își asume puterea?
Ce facem atunci când cei care au votat pentru dărâmarea unui guvern nu sunt capabili sau nu sunt dispuși să pună altceva în loc?
Aici începe adevărata problemă. Pentru că România nu poate fi condusă prin blocaj, prin jocuri de culise și prin calcule electorale. O țară nu poate fi lăsată între două uși: fără un guvern cu mandat deplin, dar nici cu posibilitatea reală ca actuala conducere interimară să ia decizii importante.
În acest moment, se creează o situație periculoasă: Ilie Bolojan este obligat să asigure interimatul pentru că statul nu poate rămâne fără guvern, dar, în același timp, nu este lăsat să guverneze cu adevărat. Este o formulă nedreaptă, ineficientă și riscantă pentru România.
Nu poți să blochezi un guvern, să îl dai jos, iar apoi să spui că nu vrei să îți asumi responsabilitatea. Nu poți să creezi o majoritate doar pentru demolare, dar să fugi de răspundere atunci când vine vorba de construcție.
Guvernarea nu este un exercițiu de imagine. Guvernarea înseamnă decizii grele, responsabilitate, asumare și respect față de oameni. Înseamnă să ai curajul să stai în fața românilor și să spui ce faci, de ce faci și cu ce consecințe.
România are nevoie de stabilitate. Are nevoie de un guvern care să poată decide, să poată negocia, să poată administra țara și să poată apăra interesele românilor. Nu avem timp de ambiții personale, de blocaje politice și de majorități construite doar pentru a spune „nu”.
Oamenii au probleme reale: prețuri, locuri de muncă, investiții, fonduri europene, servicii publice, drumuri, spitale, școli. Pentru ei, criza politică nu este un spectacol de televizor, ci o amenințare directă la stabilitatea vieții de zi cu zi.
Cei care au creat această situație trebuie să aleagă: ori își asumă guvernarea, ori permit formarea unei soluții funcționale. România nu poate fi ținută captivă între lipsa de curaj și dorința de control.
Democrația nu înseamnă doar să ai voturi pentru a dărâma. Democrația înseamnă să ai responsabilitatea de a construi după ce ai dărâmat.
Iar România are nevoie acum de responsabilitate, nu de haos.
