Cu fiecare început de decembrie, parcă se deschide o ușă mică în sufletul nostru.
Pe acolo intră, în liniște, Sfântul Nicolae — nu cu zgomot, nu cu grabă, ci cu acea blândețe care nu cere nimic și care dă totul.
Astăzi, îmi îngădui un moment de tihnă și îmi spun mie însămi să nu uit ce contează:
să păstrez în mine copilul care se bucură de gesturile simple, care crede că o bucurie mică poate lumina o zi întreagă.
Mă gândesc la cei dragi. Și le doresc să nu-și piardă puterea de a oferi un zâmbet, un cuvânt bun, o îmbrățișare care repară tăceri grele.
Mă gândesc la voi, cei care mă citiți, și vă doresc să aveți în viața voastră minim un om care aduce lumină fără să o proclame, care pune bunătate acolo unde nici nu vă așteptați.
Sfântul Nicolae nu vine doar cu daruri în ghetuțe.
Vine cu amintiri, cu oameni dragi, cu speranțe, cu acel curaj tăcut de a merge mai departe în zilele când pare greu.
Să aveți o zi cu inimă caldă, cu liniște în casă și cu oameni buni în preajmă.
Iar celor care poartă numele Sfântului Nicolae, să vă fie viața plină de sens, lumină și bine.
La mulți ani, cu sufletul senin!
